Așa cum un pustnic, fără să fie văzut de nimeni, aduce lumii un beneficiu, deoarece unda rugăciunii sale îl influențează pe celălalt, ea aduce Duhul Sfânt în lume, așa și voi să răspândiți iubirea, fără să așteptați răsplată.
Tot ceea ce facem, fie că este vorba de rugăciune, de sfat, de îndemn, să facem cu dragoste. Fără dragoste, rugăciunea nu este de folos, sfatul rănește, îndemnul îl vatămă și îl rănește pe celălalt, care simte dacă îl iubim sau nu îl iubim și reacționează în funcție de aceasta. Dragoste, dragoste, dragoste! Dragostea față de fratele nostru ne pregătește să Îl iubim mai mult pe Hristos.
Ca să te iubească ceilalți, trebuie să iubeșt tu mai întâi. Nu trebuie să cerem iubirea celorlalți. Trebuie să îi iubim noi mai întâi și să nu ne facem griji pentru iubirea lor. Atunci, cândva, ne vor răspunde. Să nu îți pese niciodată dacă te iubesc. Tu doar revarsă-ți peste toți dragostea față de Hristos. Astăzi oamenii cer să fie iubiți și din acest motiv eșuează. Corect este să nu te intereseze dacă te iubesc, ci dacă tu îi iubești pe oameni și pe Hristos. Doar astfel se umple sufletul.
Să răspândim tuturor dragostea noastră în mod dezinteresat, fără să ne preocupe starea lor. Când harul lui Dumnezeu vine în noi, nu ne mai interesează dacă ne iubesc sau nu, dacă ne vorbesc sau nu cu bunătate. Noi simțim nevoia să îi iubim pe toți. Este dovadă de egoism să vrem ca alții să ne vorbească cu bunătate, Să le permitem celorlalți să ne vorbească așa cum simt. Să nu cerșim dragostea.
Strădania noastră trebuie să fie aceea de a-i iubi și de a ne ruga din tot sufletul nostru pentru ei. Atunci vom observa că toți ne iubesc fără ca noi să urmărim aceasta, fără să cerșim deloc dragostea lor. Ne vor iubi în mod liber și sincer din adâncul inimii lor, fără să îi constrângem.
Așa cum un pustnic, fără să fie văzut de nimeni, aduce lumii un beneficiu, deoarece unda rugăciunii sale îl influențează pe celălalt, ea aduce Duhul Sfânt în lume, așa și voi să răspândiți iubirea, fără să așteptați răsplată.
Dragostea trebuie să fie pură, și doar dragostea lui Dumnezeu este dragoste pură. Persoanei care ne obosește și ne creează dificultăți dragostea trebuie să-i fie oferită într-o manieră blândă, fără ca aceasta să realizeze că facem un efort pentru a o iubi, și fără să ne exteriorizăm prea mult, deoarece atunci îl facem pe om să opună rezistență. Tăcerea scapă din toate relele. Înfrânarea limbii – mare lucru! Într-un mod tainic, tăcerea răspândește raze asupra aproapelui.
(Monahul Patapios Kavsokalivitul, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul. Sfințenia în secolul al XX-lea, Editura Doxologia, pp. 46-48)
